Exterminare

Holocaustul împotriva rromilor: Holocaustul uitat – uitat de societate, fiind ascuns acesteia de către statul rasist, Holocaustul uitat – uitat de stat pentru a nu-și asuma responsabilitatea exterminării rromilor, Holocaustul uitat – ascuns în rănile adânci și nevindecate din sufletul traumatizat al supraviețuitorilor rromi, pentru care identitatea etnică rromă a devenit stigmat internalizat și le-a zdrobit imaginea de sine. Ceea ce a mai rămas este frica de a fi rrom: „Nu spune că ești rrom! Dacă vin iarăși să ne ia și să ne ducă la Bug, ce ne facem?!?”

Holocaustul împotriva rromilor din România nu a fost importat din Gemania nazistă a lui Adolf Hitler, nici de aiurea. Holocaustul împotriva rromilor din România a fost un fenomen autohton, care s-a născut și a crescut în mentalul colectiv românesc, marcat de ură și dispreț la adresa rromilor încă din vechime, din vremea Sclaviei rromilor – jumătate de mileniu de Sclavie.

Pentru rromii din România, Holocaustul a reprezentat EXTERMINAREA, a fost punctul culminant al unei istorii de rasism instituţionalizat, stare de fapt care s-a suprapus, din punct de vedere cronologic, cu însăşi existenţa rromilor în spaţiul românesc.