Vizionarism

Poporul rrom, în număr de aproximativ 12 milioane, trăiește răspândit în întreaga lume, pe toate continentele și aproape în toate țările planetei noastre. Actuali cetățeni ai statelor de rezidență, din cauza unei istorii tragice, de rasism instituțional, exterminare și etnocid cultural, rromii nu au reușit să-și întemeieze un stat propriu. În acest context se poate afirma, fără teama de a greși, că rromii sunt un grup etnic sau o minoritate etnică transfrontalieră și non-teritorială sau non-statală.

Rromii din Europa sunt recunoscuți ca minoritate națională cu toate drepturile culturale, inclusiv lingvistice, care decurg din acest statut, în 14 state membre ale Uniunii Europene și în alte câteva țări precum Serbia, Macedonia, Bosnia, Muntenegru și Republica Moldova.

Pe data de 1 ianuarie 2001, președintele Uniunii Internaționale a Romilor, Emil Scuka, declara că rromii sunt o națiune cultural-politică transfrontalieră și non-teritorială:

“Indivizii aparținând Națiunii Rome cer reprezentarea Națiunii lor, care nu dorește să devină stat. Cerem să fim recunoscuți ca Națiune, pentru binele romilor și al neromilor, care împărtășesc nevoia de a face față noilor provocări contemporane. Noi, o Națiune din care o jumătate de milion de persoane a fost exterminată în Holocaustul uitat, o Națiune ai cărei indivizi au fost de prea multe ori discriminați, marginalizați, victime ale intoleranței și ale persecuțiilor, avem un vis, și ne angajăm să-l îndeplinim. Suntem o națiune, împărtășim aceeași tradiție, aceeași cultură, aceeași origine, aceeași limbă; suntem o națiune. Nu am urmărit niciodată să ne fondăm un stat rom. Și nici astăzi nu dorim un stat,acum când noua societate și noua economie depășesc, concret și progresiv, importanța și adecvarea statului ca mod de organizare a indivizilor înșiși.”

Rromii au un steag internațional rrom, un imn internațional rrom, o zi internațională – 8 Aprilie, care celebrează Primul Congres Internațional al Rromilor din 1971, și o limbă comună rromani cu scrierea ei standardizată și cu limba literară – forma ei cea mai rafinată.

Din păcate însă, din cauze care țin de rasismul anti-rrom al statelor, dar și de slăbiciunea și lipsa de unitate a mișcării rromilor, marcate, tot din cauza rasismului istoric, de stigma de sine etnică, în lume există foarte puține muzee ale rromilor, foarte puține teatre rrome, foarte puține biblioteci rrome, foarte puține filarmonici ale rromilor, foarte puține centre culturale rrome publice, foarte puține televiziuni, posturi de radio sau emisiuni rrome, foarte puține publicații rrome, foarte puține școli sau clase cu predare în limba rromani, nicio școală de arte și meserii cu specializare pe meșteșugurile rromilor, producție culturală rromă minimă sau inexistentă, reprezentare politică minimă sau inexistentă la nivelul autorităților publice decizionale locale, naționale, europene sau internaționale (consilii locale, guverne, parlamente).

În România nu există un muzeu al culturii rromilor, nu există un teatru rrom, nu există o bibliotecă rromă, nu există o filarmonică a rromilor, nu există centre culturale rrome publice locale sau județene, nu există televiziuni sau posturi de radio publice rrome, sunt foarte puține școli sau clase cu predare în limba rromani, nu există nicio școală de arte și meserii cu specializare pe meșteșugurile rromilor. Există numai Centrul Național de Cultură a Romilor  –  Romano Kher, singura instituție publică de nivel național din România care are drept scop dezvoltarea și promovarea culturii rrome.

Viziunea pentru viitor a mișcării internaționale a rromilor este recunoașterea națiunii rromani cultural-politice transfrontaliere nonteritoriale prin crearea și dezvoltarea de instituții culturale rrome și de instituții de reprezentare decizională a rromilor, precum și printr-o masivă și extinsă producție culturală rromă în domeniile artistice și de cercetare.